RSS

Scop-Tel-Vis

Un om cu un TEL puternic nu poate fii invins, si un om fara TELURI este un om mort. Lou Carrillo

ATENTIE: Ganditi-va bine cand va doriti ceva in viata, uneori se poate realiza ce va doriti.

Vasile Stoica s-a nascut cu parapareza spastica acuta in luna iunie 1970 la Maguri-Racatau, judetul Cluj. Inca de la varsta de un an, cea mai mare parte a timpului a petrecut-o pe patul de spital. Curajul si vointa l-au facut sa uite ca are acest handicap, iar de douazeci de ani nu rateaza niciun moment sa se faca remarcat prin performante sportive.

De la varsta de un an pana la sapte ani a stat mai mult prin spitale, timp in care a fost operat de treisprezece ori la ambele membre inferioare, deoarece s-a nascut cu parapareza spastica accentuata. Din pacate, toate aceste interventii nu au rezolvat prea mult situatia medicala. A ramas sa-si petreaca toata viata intr-un fotoliu rulant.

Copilaria a petrecut-o la Caminul Scoala nr. 9 din Jucu de Sus, judetul Cluj, unde a absolvit VIII clase printre persoane cu handicap fizic. In anul 1991 a ajuns la Lugoj unde a absolvit Scoala de Arta, sectia pictura.

Din anul1992 dupa o vizita facuta in Franta, a vazut ca si persoanele cu handicap practica sportul si acest fapt l-a determinat sa practice si el un sportul, chiar daca este o persoana care utilizeaza fotoliu rulant.

PERFORMANTE:
In primavara anului 1993 Asociatia Handicapatilor Fizic Lugoj la care era inscris ca membru, a fost invitata la CONFERINTA EUROPEANA A PERSOANELOR CU HANDICAP care avea loc la SIOFOK in Ungaria. Atunci a decis sa fac traseul Lugoj – Siofok in carucior rulant, ca semn al prieteniei. A parcurs 340 km in 4 zile.

In mai 1993 a participat la maratonul CHALENGE DAY, care a avut loc la Bucuresti. A fost prima persoana in fotoliu rulant din Romania care a participat la acest maraton.

In august 1993 a plecat intr-un nou turneu, de data aceasta pana in Franta. MARATONUL CURAJULUI a insemnat 3.400 km. strabatuti solitar in fotoliu rulant intr-o perioada de 40 de zile. A traversat Ungaria, Austria, Germania si Franta. Obiectivul acestui maraton era participarea la Conferinta Nationala a asociatiei BUGIES DE NOEL, traseul lui reprezentand un semn de multumire si prieteniei pentru toate persoanele si organizatiile care au ajutat persoanele cu handicap din Romania.

Intors in tara, a inceput sa se antreneze si sa participe impreuna cu alti colegi din Lugoj, la competitii sportive pentru persoanele cu handicap. A devenit in scurt timp Campion National la probele de viteza si rezistenta.

In anul 1994 a infiintat impreuna cu alti prieteni si colegi, la Lugoj, Clubul Sportiv al Handicapatilor Fizic “MARATON’93” Lugoj. A fost numit presedinte al acestui club. Clubul a reusit in scurt timp sa devina cel mai puternic din tara.

In anul 1995 – Turul Europei, 8000 km. A traversat ROMANIA, UNGARIA, SLOVACIA, POLONIA, SUEDIA, DANEMARCA, GERMANIA, OLANDA, BELGIA, FRANTA.

In mai 1998 a inceput un nou turneu in jurul Lumii cu fotoliul rulant, 36.000 km. S-a intors in Tara in mai 1999 dupa ce a traversat Romania, Ungaria, Austria, Germania, Franta, Canada, Statele Unite (coasta estica si 500 km pe coasta vestica), Australia (coasta estica de la Melbourne la Cairns), Egipt, Turcia, Bulgaria si din nou Romania.

Pe 21 octombrie, 2001, a intrat in Cartea Recordurilor pentru doborarea recordului de 124 km, cea mai lunga distanta efectuata cu un fotoliu rulant pe o pista de stadion timp de 24 de ore. Astfel a doborat acest record care era detinut de catre un canadian in 19 ore si 16 minute iar pana la terminarea celor 24 de ore a facut un nou record de 132 km. Acest eveniment a avut loc in California la College of the Canyon, Valencia. Noul sau record este parte si dintr-un serial documentar despre persoane extraordinare cu handicap din lumea intreaga. Documentarul se intituleaza BROKEN WINGS (“Aripi frante”) si este produs de catre compania Amphion Productions Inc. din Los Angeles.

Un alt turneu realizat a fost in primavara anului 2003, de la Los Angeles la Chicago pe renumita sosea Route 66. A strabatut 3.800 km in 66 de zile trecand prin statele California, Arizona, New Mexico, Texas, Kansas, Oklahoma, Missouri si Illinois.

O alta calatorie a fost realizata in 2006, perioada 7 Iulie – 17 Octombrie 7.375 km. In 100 de zile. De la Bucuresti la Cabo Finnisterra (Capatul Lumii), Spania si apoi pana la Dusseldorf, Germania. Acest turneu a avut succes datorita si generosilor sponsori; Medrom, Invacare, Kuschall, Canon, Ivatherm, Fundatia Copii Sanatosi, Primaria Lugoj si altii.

2008 – Turneu Romania, Lugoj – Rusia, Volgograd, 3.800 km.

Jessica Cox (nascuta 1983, in Arizona), este primul pilot din lume licentiat fara maini, precum si prima persoana fara maini care are centura neagra in Taekwondo. Ea s-a nascut fara brate din cauza unei rare anomalii la nastere. Ea a castigat licenta de pilot pe 10 octombrie 2008, dupa trei ani de formare, si este calificata pentru a pilota un avion la altitudini de 10.000 de metri; ea a primit formarea ei printr-un zbor. Ea foloseste picioarele cum oamenii folosesc mainile, ea este capabila printre altele, de a conduce o masina fara adaptari speciale, scrie la tastatura 25 de cuvinte pe minut, pune si scoate lentilele ei de contact. Are un certificat scafandru, Jessica Cox detine o diploma de licenta in psihologie de la Universitatea din Arizona si este orator motivational.

Site personal: https://jessicacox.com/
Blog: http://jessica-cox-pictures.blogspot.com/
Video: http://jessicacoxvideos.blogspot.com/

O tanara, de 30 de ani a suferit un accident in urma caruia isi pierde un brat. Se instaureaza peste ea o stare profunda de depresie. Dansul, pe care l-a practicat din copilarie nu mai poate fi reluat: fara un brat nu isi gaseste echilibrul si chiar si o simpla pirueta e greu de realizat. Dar nu se lasa infranta de infirmitate. Si dupa multa truda reuseste. Apoi afla despre un tanar care, intr-un accident si-a pierdut un picior. Starea lui este similara cu a ei, evolutia psihicului postoperator este identica. Atunci tanara il cauta si incearca sa il convinga sa il ajute sa invete dansul, baletul. Pentru el este mult mai greu, fara un picior este aproape imposibil macar sa te gandesti la dans, la balet mai ales. Si totusi, fata nu renunta. Intr-un tarziu reuseste sa-l convinga. Urmeaza o lunga perioada de efort, lectii dupa esecuri repetate, dureroase. Intr-un tarziu, cuplul a reusit sa infranga infirmitatea. Si iata ce a iesit, exceptional! Si exceptionala, este inclusiv emotia salii!

Liu Wei si-a pierdut bratele in urma unui accident la varsta de 10 ani. El a reusit sa faca totul cu picioarele si a inceput sa invete sa cante la pian la varsta de 19 ani. Visul lui este sa devina un mare muzician. Motto-ul lui este: “Am doua optiuni – Eu pot sa mor cat mai rapid posibil, sau pot trai o viata stralucitoare si am ales acesta din urma.” Pentru el 3 lucruri sunt importante in viata – aer, apa si muzica. El spune ca nu simte, ca este diferit de alte persoane in mod normal, toata lumea face totul cu mainile. Nu este nici o regula spune el, ca nu puteti face lucruri cu picioarele.

Imagineaza-ti un om paralizat de la brau in jos care isi propune sa castige o medalie la Jocurile Paralimpice la schi (echivalentul Jocurilor Olimpice pentru sportivii cu anumite incapacitati fizice)

Numele lui e Josh Dueck si are o poveste impresionanta. In 2004, Josh era antrenorul principal al unui grup de schiori freestyle care se antrenau pentru Campionatul National ale Canadei. In timpul unui antrenament Josh a incercat sa le arate celorlalti cum sa faca o saritura complicata numita “superman front flip”. Saritura spectaculoasa presupunea o rotire completa in aer dupa ce timp de cateva secunde corpul plana intr-o postura aseamanatoare cu cea a lui Superman. Josh insa a estimat gresit viteza cu care trebuia sa efectueze saritura iar ca rezultat aterizarea a fost mult dincolo de zona de siguranta, de la o inaltime de aproape 30 de metri. Impactul a fost brutal. Spatele si umarul i-au fost dislocate, retezandu-i terminatiile nervoase si fiind paralizat pe loc.

Dupa perioada de depresie si de negare, de invinovatire in care ii treceau prin cap toate intrebarile la care nu reusea sa-si dea raspunsuri: “cum o sa ma intretin”, “ce o sa fac de acum incolo”, “ce sens mai are viata mea”, “nu pot nici macar sa ma duc la toaleta singur”, Josh a gasit forta sa isi gaseasca un obiectiv pentru care sa lupte datorita antrenorului sau care a avut incredere in el si nu l-a lasat sa mucegaiasca precum o leguma, l-a motivat sa faca recuperare si sa-si recapete forta fizica in partea superioara a corpului.

Noul obiectiv al lui Josh s-a transformat in dorinta de a participa la Jocurile Paralimpice de iarna de la Vancouver din 2010. Fiind paralizat, a invatat sa schieze intr-un Sit-Ski (un echipament de schi in care controlul se face cu ajutorul trunchiului, prin balans  si nu cu ajutorul picioarelor) 

Rezultate:
In 2009 Josh castiga Campionatul Mondial

In 2010 Josh castiga medalia de argint la Jocurile Paralimpice de iarna.

Si ce e mai interesant … recent Josh a reusit sa faca o saritura Back-Flip din Sit-Ski … desi e paralizat.

Acum, ce poti invata tu din povestea asta:
1. Nu exista ceva care poate sa te opreasca sa-ti atingi visul tau atata timp cat respiri, dormi, traiesti pentru acel vis.

2. Orice lucru ti se intampla acum care pare o calamitate, privit in perspectiva poate fi cel mai bun lucru care ti s-a intampla. (Josh era un schior mediocru inainte de accident, apoi a devenit campion mondial, paralimpic si speaker motivational ajutandu-i pe altii sa treaca peste obstacolele din mintea lor)

3. Fii recunoscator pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai. Chiar daca acum treci prin probleme uriase in viata ta, probleme de sanatate, financiare, in relatii, nimic nu te poate pune la pamant definitiv daca te lupti si ai un SCOP-TEL-VIS.

4. Ajuta-i pe altii sa-si atinga visurile si vei descoperi o multumire interioara pe care nu ti-o aduce nimic cumparat cu bani.

5. Lupta cea mai mare o dai cu tine insuti, cu limitele tale. Esti in competitie cu tine insuti. Lupta in fiecare zi sa dai ce e mai bun din tine si asta iti va aduce o rasplata dincolo de orice competitie cu alti oameni din jurul tau.

Imparte si cu altii ceea ce te inspira.
Cel mai mare copil al unei familii sarbe, Nicholas James Vujicic s-a nascut pe 4 decembrie 1982 in Brisbane, Australia este un australian predicator si orator motivational nascut cu sindromul Tetra-Amelia, o afectiune rara, caracterizata prin lipsa ambelor brate la nivelul umerilor, precum si fara picioare cu exceptia a doua degete la un picior. Initial, parintii lui au fost devastati, desi Vujicic a fost de altfel sanatos. De mic copil el a luptat mental, emotional precum si fizic.

Vujicic prezinta discursuri motivationale la nivel mondial, speranta si sensul care trebuie gasit in viata. De asemenea, el vorbeste despre credinta sa ca Dumnezeu poate folosi orice inima doritoare de a face lucrarea lui si ca Dumnezeu este suficient de mare pentru a depasi orice handicap si toate obstacolele vietii.

Agresat la scoala, Vujicic a crescut deprimat si la varsta de zece ani el a incercat sa se inece. Vujicic in cele din urma si-a dat seama ca realizarile sale ar putea inspira si pe altii si a devenit recunoscator pentru viata lui. Un punct de cotitura cheie a venit atunci cand mama lui i-a aratat un articol din ziar despre un om care avea un handicap grav.

Vujicic si-a dat seama ca nu era unic in luptele sale si a inceput sa accepte dizabilitatea fizica. A inceput sa stapaneasca sarcinile de zi cu zi ale vietii. A invatat sa scrie folosind cele doua degete, a invatat sa utilizeze calculatorul. A invatat sa arunce mingi de tenis, isi periaza parul, se spala pe dinti, raspunde la telefon se barbiereste.

Cand a implinit 17 ani a inceput activitatea la o organizatie non-profit, viata fara membre. In 2005, Vujicic a fost nominalizat pentru ”tanarul australian al anului”. Multe organizatii il ajuta sa stranga bani sa-si atinga obiectivele pentru persoanele cu dizabilitati. Vujicic in prezent locuieste in California.
Pe 12 februarie 2012, s-a casatorit cu Kanae Miyahara

SCOP – TEL – VIS. O adevarata lectie de viata.

Nick spune, cea mai importanta persoana esti TU https://www.octavianghetu.ro/nick-vujicic-trei-litere-importante-video-lp 

Philippe Croizon, francezul care a dovedit ca nu exista limite.

Auzim de nenumarate ori ca daca ti-ai propus ceva poţi face acel lucru, limitele a ceea ce putem realiza fiind doar cele impuse de propria minte. Nici exemplele in acest sens nu sunt putine, unul apartinandu-i lui Philippe Croizon, un francez de 46 de ani, fara maini si fara picioare, care a reusit sa inoate pe un traseu intre cinci continente.

Ultima cursa finalizata a fost traversarea inot a apelor inghetate ale Stramtorii Bering, adica  nu mai puţin de … 3,5 km. Inotatorului francez i-au fost amputate membrele in urma unui accident suferit in 1994.

Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi cand iti iei ochii de la telul tau. Henry Ford

 

Leave a comment